1. Preambul

1.1 Ce conţine această retrospectivă

În acest an se împlineşte un sfert de secol de la apariţia « Centrului de microtehnologie », precursorul actualului institut naţional de microtehnologie, INCD-Microtehnologie (IMT Bucureşti), care va marca în 2016 două decenii de activitate.
Acest material cu caracter retrospectiv este destinat publicării pe Internet şi este prefaţat de articolul De la supravieţuire la performanţa europeană: IMT Bucureşti, retrospectiva ultimilor 20 de ani de evoluţie (Market Watch, mai –iunie 2016, www.marketwatch.ro). Textul are numeroase anexe accesibile prin link-uri.
Autorul acestor rânduri a condus pentru început Centrul de Microtehnologie CMT (septembrie 1991), o entitate fără sediu propriu şi fără patrimoniu. În iulie 1993 centrul a devenit Institutul de Microtehnologie (IMT) colaborând cu întreprinderea Microelectronica S.A. (1993-1997) în utilizarea tehnologiei microelectronice existente în ţară. Fuziunea (decembrie 1996) cu ICCE (Institutul de Cercetări pentru Componente Electronice) a dus la crearea unui institut naţional de cercetare-dezvoltare (INCD-Microtehnologie sau IMT Bucureşti) care dispunea de un sediu şi un număr de cercetători experimentaţi, alături de câţiva specialişti din Microelectronica S.A. (întreprindere cu care colaborarea institutului a încetat curând, în martie 1997). Baza materială a acestui institut era destul de precară iar exodul specialiştilor din anii ’90, combinat cu finanţarea redusă a cercetării şi-au făcut efectul. În perioada în care am condus acest institut naţional (până în iunie 2011), situaţia sa s-a schimbat considerabil. Cu o zi înainte de expirarea mandatului de director general, Comisia Europeană a publicat Raportul despre inovare (Innovation Raport) care avea o anexă despre România. IMT (INCD-Microtehnologie) era nominalizat alături de instituţii prestigioase într-un “pluton” de cinci organizaţii cu cele mai bune rezultate în programele europene, iar dintre cele cinci IMT era singurul institut naţional. Ultimele săptămâni de directorat au adus şi două momente speciale: a) am fost unul din raportorii la întâlnirea României cu Joint Research Centre al UE (desfăşurată la Palatul Parlamentului); b) am prezentat raportul final al NANOPROSPECT (Studiu prospectiv privind nanotehnologiile în România).
Pe de altă parte, în iunie 2011, la aproape 20 de ani de la înfiinţarea CMT, când institutul devenise deosebit de vizibil pe plan naţional şi european, activitatea industrială de pe platforma Băneasa (unde institutul îşi are sediul) încetase practic complet. În acelaşi timp, în laboratoarele institutului fuseseră instalate multe echipamente ultramoderne iar exodul cercetătorilor fusese practic inversat (au fost angajaţi un număr de cercetători cu doctoratul obţinut în străinătate).
În paginile care urmează vom încerca să ilustrăm mai întâi problemele cu care s-a confruntat institutul în perioada sa de început. Este mai degrabă o istorie a eforturilor făcute pentru dezvoltarea institutului şi chiar a domeniului pe plan naţional. În această acţiune de durată am fost ajutat, într-o etapă sau alta, de mulţi colegi dar numele lor apare rareori în aceste pagini, exceptând situaţiile când ei au scris sau s-a scris despre ei in Market Watch. Într-adevăr, textul expus aici are anexe totalizănd zeci şi zeci de pagini. Ele sunt accesibile prin link-uri. Majoritatea acestor anexe reproduc articole apărute în ultimii zece ani în revista “Market Watch” (şi reproduse aici cu permisiunea publicaţiei).
Într-un fel, actualul institut este “moştenitorul” industriei de componente electronice româneşti din epoca comunistă. Supravieţuirea în institut a unor preocupări legate de semiconductori s-a făcut pe fondul interacţiunii cu cercetarea europeană, inclusiv prin colaborarea cu unele firme prestigioase din vestul Europei. Ca urmare, obiectul cercetării a evoluat şi au apărut noi posibilităţi de utilizare a rezultatelor. Valorificarea potenţialului IMT prin colaborarea cu actuala industrie din România (inclusiv IMM-uri inovative din diverse domenii de aplicaţie) este însă abia la început.

1.2 Definirea şi evoluţia domeniului

Microtehnologiile sunt capabile să realizeze detalii, structuri, dispozitive funcţionale cu dimensiuni caracteristice de ordinul micronilor (un micron = un micrometru = o milionime de metru). La începutul anilor 90 erau în vogă microtraductorii: traductori de intrare = senzori, traductori de ieşire = actuatori. Este vorba de intrarea şi ieşirea dintr-un sistem electronic care putea procesa semnale. Miniaturizarea procesoarelor, urmată de cea a traductoarelor a dat naştere conceptului de microsistem. Comisia Europeană a introdus în 1994 „tehnologiile de microsistem” (microsystem technologies, MST) în programele de cercetare. Această direcţie de cercetare, cu referire la micro-nanosisteme (un nanometru = o miime de micrometru), există şi astăzi la Comisia Europeană, separat de micro-nanoelectronică. O denumire echivalentă este cea de microsistem electromecanic (Micro-Electro-Mechanical Systems, MEMS). Se adaugă MOEMS (Micro-Opto-Electro-Mechanical Systems) şi BioMEMS. Venind din direcţia industriei, micro-nanoelectronica bazată pe tehnologia siliciului încorporeza micro-nanosistemele, deoarece procesele tehnologice sunt până la un punct similare/compatibile. În prezent, există numeroase aplicaţii care utilizează microtraductori sau microsisteme în aeronautică, spaţiu, securitate, linii de producţie etc., dar şi în produse de larg consum.
Nanotehnologiile au luat avânt pe plan mondial odată cu Iniţiativa Naţională de Nanotehnologie (SUA, 2000), fiind legate de exploatarea proprietăţilor materiei la scară „nano” (noi fenomene, noi structuri, noi materiale). Cât timp se bazează pe miniaturizarea dispozitivelor electronice realizate în tehnologia siliciului (dimensiuni caracteristice de ordinul zecimilor de micron), nanoelectronica are încă o dezvoltare paralelă cu cea a nanotehnologiilor. Nanotehnologia poate ajuta în momentul în care miniaturizarea duce la  apariţia unor fenomene „nano” specifice, se impune utilizarea unor nanomateriale sau/şi a unor dispozitive noi a caror funcţionare se bazează pe fenomenele la scară „nano”.
Trebuie menţionată de asemenea utilizarea micro-nanotehnologiilor în industrii convenţionale, care nu au legatură cu electronica. Un domeniu promiţător este şi cel al aplicaţiilor în domeniul bio-medical (materia vie este structurată la scară micro-nano).
Recent, se vorbeşte de „o nouă revoluţie în tehnologia informaţiei” („Rebooting the IT Revolution. A call to action, September 2015, U.S.). Printre altele, „.........sistemele care produc date vor implica din ce în ce mai mult senzori şi actuatori de mica putere încorporaţi în realitatea fizică”. Este vorba de „ a network of cyber-physical systems, also referred as the Internet of Things”, aşa-zisul „Internet al lucrurilor”, trăsătură caracteristică a „Internetului viitorului”. Dezvoltarea de traductori miniaturali, autonomi este numai unul din aspectele „noii revoluţii” pe care o promovează Semiconductor Industry Association şi Semiconductor Research Cooperation, propunând o acţiune conjugată similară „revoluţiei în semiconductori” care a avut loc cu o jumătate de secol înainte (reamintim că circuitul integrat a apărut în 1959 şi microprocesorul în 1971).

Acest scurt subcapitol se referă la “preistoria” institutului naţional, care a luat naştere (noiembrie 1996) prin fuziunea Institutului de Microtehnologie (1993) cu Institutul de Cercetări pentru Componente Electronice (ICCE).
Este vorba în linii mari de perioada colaborării cu Microelectronica  (septembrie 1991- martie 1997).
Anexa 1.A prezintă succint modul în care s-a irosit, dupa 1989, şansa unei evoluţii pozitive a industriei de semiconductori din România, concentrată pe platforma Băneasa, din nordul Bucureştiului.
Anexa 1.B, descrie situaţia S.C. Microelectronica S.A., intreprinderea de pe platforma Băneasa care avea tehnologia cea mai avansată şi (surprinzător) prima care a cedat în condiţiile economiei de piaţă. De alfel IMT (iniţial CMT) a fost creat (oricât ar părea de curios) pentru a “prelua ştafeta” de la această intreprindere.
În fine, Anexa 1.C descrie raporturile cu ICCE şi fuziunea cu aceasta. Încă de la începutul anilor ’90, finanţarea domeniului de “microtehnologii” a fost esenţiala pentru CMT (IMT) şi Microelectronica S.A., mai puţin ICCE pentru alţi actori din domeniu.
Unele detalii sunt prezentate în Anexa 1.D (accesibilă aici).
Subcapitolul 3 se referă la perioada de “supravieţuire” în condiţii financiare dificile, după fuziunea cu ICCE (1996-2004), în care s-au manifestat totuşi primele caracteristici ale noului “institut”. Altfel spus s-a desfăşurat o construcţie instituţională chiar dacă finanţarea a fost precară.
Subcapitolul 4 se referă la perioada de “dezvoltare” (începând cu anul 2005), caracterizată de apariţia unor investiţii semnificative şi de o creştere rapidă a  veniturilor în raport cu perioada anterioară. Din perioada 2005 – 2014 există 10 rapoarte anuale în limba engleză (accesibile pe site-ul www.imt.ro) care reflectă destul de cuprinzător activitatea IMT.  Mai mult, din perioada respectivă datează şi un număr de articole publicate în Market Watch care ilustrează foarte bine etapele de dezvoltare a institutului şi care au fost reproduse în anexe, fiind grupate pe diverse genuri de activităţi. Este perioada în care institutul progresează rapid şi interacţiunile sale pe platforma Băneasa sunt foarte reduse. Este imposibil de introdus o delimitare netă între ultimele două perioade, deoarece modificările din viaţa institutului au apărut treptat, dar un lucru este clar: a doua perioadă este mult mai bine documentată, aşa după cum am arătat deja mai sus.
Pe ansamblu, textul de faţă, completat de articolele din revistă, reprezintă un “mozaic” de contribuţii pe diverse teme. Nu se urmăreşte prezentarea cronologică. Anumite repetiţii sunt inevitabile. Sperăm însă ca evoluţia institutului şi rezultatele obţinute pe plan naţional şi internaţional să fie ilustrate destul de clar.

Activitatea comună în perioada de început nu a fost lipsită de dificultăţi. Comitetul de direcţie provenea din IMT şi s-a mutat la etajul I din blocul turn al ICCE (în Microelectronica S.A. nu dispuneam decât de o singură cameră). Pe parcurs echipa de conducere a suferit diverse “ajustări”, ajungându-se la un relativ echilibru între cei proveniţi din ICCE şi respectiv Microelectronica S.A.
Chiar dacă initial activitatea institutului naţional părea dominată de relaţia cu Microelectronica S.A. (front de lucru în tehnologie şi personal detaşat),  organigrama a conţinut din primul moment laboratoare cu personal din ICCE, dintre care unele au avut un rol esenţial în dezvoltarea IMT in cele aproape două decenii care au trecut de la fuziune. Este vorba în primul rând de laboratoarele de microunde şi respectiv de optoelectronică, care s-au regăsit ulterior în centrul de excelenţă MIMOMEMS (finanţat de Comisia Europeană în perioada 2008 – 2011, primul centru de acest fel după admiterea României în UE). În al doilea rând este vorba de laboratorul de nanotehnologie, din 2002 funcţionând ca “Centru de nanotehnologii”, sub egida Academiei Române. Nanotehnologia a devenit tot mai importantă în activitatea IMT, în prezent acelaşi centru de nanotehnologii cuprinzând trei laboratoare de cercetare.
Dacă în noiembrie 1996, fuziunea cu IMT a “salvat” ICCE de la transformarea sa în societate comercială, foarte curând această fuziune s-a dovedit  vitală pentru noul institut, deoarece în martie 1997 Microelectronica S.A. a denunţat contractul cu IMT, astfel încât institutul naţional a  supravieţuit prin sediul, dotarea şi personalul ICCE (la care s-au adăugat câţiva specialişti proveniţi din Microelectronica S.A.).
Fără îndoială, desprinderea de Microelectronica S.A. a ridicat semne de întrebare în legătură cu viitorul noului institut, profilat pe “microtehnologii”. Acest domeniu era însă prevăzut în mod distinct în noul Plan de cercetare, denumit “Orizont 2000”. Începând din 1997, probleme de finanţare a avut întreaga cercetare, datorită reducerii fondurilor la nivel naţional.
Noul institut nu a mai fost nevoit să finanţeze  activitatea costisitoare de la Microelectronica S.A. Prioritare au fost preocupările de natură organizatorică şi administrativă.
O primă problemă a fost cea a prezenţei personalului. Din momentul în care a început să se verifice prezenţa s-a constatat o scădere rapidă  a numarului de angajaţi. Unii dintre salariaţii cu studii superioare erau deja angajaţi în altă parte (de pildă în firme private) şi rămăseseră în institut “în virtutea inerţiei”.  Exodul specialiştilor a continuat, în special datorită faptului că au gasit condiţii de lucru mult mai bune în altă parte (în ţară şi în străinătate).
Mai dificilă era problema salariaţilor cu studii medii, dintre care mulţi îşi pierdusera “obiectul muncii”.Institutul nu a dat pe nimeni afară şi personalul “de execuţie” a continuat să fie supradimensionat (parerea noastră) până în ziua de astăzi. În anii care au urmat, odată cu intensificarea activităţii tehnologice a mai fost angajat personal din fabricile de pe platformă.
În perioada de început, pe masură ce efectivele de cercetători scădeau,  o serie de cercetători care ramăseseră în localul ROMES S.A. s-au regrupat în clădirea principală Aceasta a permis şi rezolvarea problemei încălzirii localului prin cumpărarea unei centrale termice. Sistemul de termoficare la nivelul platformei Băneasa nu mai era eficient, temperatura agentului termic care era asigurat de Băneasa S.A. fiind prea redusă.
O a doua direcţie de acţiune a fost informatizarea institutului, mai exact realizarea unei reţele de calculatoare conectate la Internet.
Mult mai dificilă s-a dovedit problema infrastructurii de cercetare, echipamentele tehnologice şi aparatura de măsură neputând să fie înlocuite datorită lipsei fondurilor de investiţii.
S-a constatat pe parcurs faptul că scindarea ICCE din 1990 a dus la foarte multe anomalii în repartizarea personalului, utilizarea spaţiilor, împărţirea echipamentelor şi aparaturii. Spre exemplu, aparatura de spectrometrie cu raza X era situată în spaţiile institutului şi deservită de un cercetator din institut. In momentul în care a fost nevoie de o nouă autorizaţie de funcţionare, s-a constatat faptul că ea era de fapt în proprietatea ROMES S.A. şi institutul nu putea să solicite autorizaţia.
Faptul că ”micul ICCE” rezultat în urma scindării şi ulterior fuzionat cu IMT nu a mai dispus de linia de microproductie (rămasă la ROMES S.A.) a avut implicaţii profunde vis-a-vis de valorificarea cercetării. Desigur, până la un moment dat s-a putut colabora cu foştii colegi din firmele desprinse din vechiul ICCE, dar ulterior activitatea firmelor s-a redus, oamenii au plecat, echipamentele au fost vândute sau pur şi simplu aruncate. In aceeasi ordine de idei, ICCE a adus în noul institut naţional laboratorul de fiabilitate, dar acesta nu mai avea “obiectul muncii” deoarece nu se mai fabricau produse etc.

Deşi Institutul de Microtehnologie (IMT) exista ca institut din 1993, fiind prefigurat de către Centrul de Microtehnologie (CMT, 1991), adevărata istorie a institutului începe în decembrie 1996, odată cu transformarea în institut naţional de cercetare-dezvoltare, în urma fuziunii cu ICCE.
După cum am menţionat deja, la acea dată mai era încă în vigoare contractul IMT cu Microelectronica S.A. care asigura accesul institutului la baza tehnologică şi detaşarea personalului aferent din fabrică. Ceea ce se ştie mai puţin este faptul că la începutul anului 1997 IMT a făcut demersuri pentru ca FPS (Fondul Proprietăţii de Stat) să transfere în patrimoniul institutului naţional partea din Microelectronica S.A. pe care o gestionam conform contractului de mai sus (potrivit ideii iniţiale, de la infiinţarea CMT, în 1991). Se schimbase însă guvernul şi s-a schimbat şi politica. Contractul cu IMT a fost reziliat şi fabrica a fost privatizată.
Desigur, IMT şi-a păstrat conducerea şi obiectul de activitate. Domeniul de activitate (microtehnologii) a rămas în Planul National “Orizont 2000”, asigurând finanţarea prin proiecte ale colectivelor de cercetare provenite din ICCE, precum şi a specialiştilor proveniţi din Microelectronica S.A. care s-au angajat definitiv în IMT, după rezilierea contractului cu fabrica şi încetarea automată a detaşării lor.
Finanţarea prin proiecte depuse la competiţie, a încurajat concentrarea eforturilor pe zona “microtehnologiilor”, facilitând în anii următori implicarea în programele europene. Sumele obţinute au fost însă reduse, limitând drastic achiziţiile (dirijate predominant spre tehnica de calcul).
Politica de personal la nivelul institutului a avut elemente simple: a) asigurarea condiţiilor minime de lucru cum ar fi încălzirea în anotimpul rece şi accesul la informaţie (în primul rând prin conectarea la Internet); b) o salarizare stimulativă, “în acord”, bazată pe participarea la contracte. Nu s-au efectuat reduceri de personal, dar mulţi specialişti şi-au gasit pe parcurs alte locuri de muncă. S-au angajat numeroşi tineri absolvenţi, dar pentru mulţi şederea în IMT a fost un simplu “popas” în drumul spre străinătate.

4. Perioada de dezvoltare a institutului

4.1 Surse de informaţie privind această perioadă. Rapoartele anuale pentru perioada 2005-2014 pot fi găsite la adresa www.imt.ro şi ele conţin date statistice privind personalul, veniturile pe categorii de surse, investiţiile în infrastructură. Sunt listate publicaţiile, comunicările, brevetele. Datele sumare prezentate mai sus constituie fundalul pe care vom prezenta în continuare principalele activităţi din IMT, cu numeroase detalii conţinute în anexe. Este vorba de:

• politica institutului, ilustrată şi de diversele momente de bilanţ (Anexele 2 şi 3);
• resursele umane şi performanţa ştiinţifică (Anexele 4, 5 şi 6);
• cooperarea europeană (Anexele 7 şi 8);
• infrastructura de cercetare, de transfer de tehnologie şi inovare (Anexele 9, 10, 11 şi 12) ;
• eforturile IMT la nivel naţional pentru realizarea de parteneriate cu industria (Anexa 13), perfecţionarea pregătirii în domeniu (Anexa 14), evenimentele ştiinţifice (Anexa 15), dezvoltarea domeniului nanotehnologiei pe plan naţional (Anexele 16,17 şi 18).

4.2 Politica IMT şi momente de bilanţ. Anexa 2, intitulată ”orientări strategice şi momente de bilanţ”  grupează un număr de articole despre IMT apărute în Market Watch în perioada 2006-2013.
Într-un articol (Anexa 2.A) pe care l-am publicat în Market Watch (noiembrie 2006) treceam în revistă succint situaţia din sistemul naţional CDI şi insistam asupra politicii IMT, la 10 ani de la transformarea acestuia în institut naţional. Orientările principale sunt descrise succint mai jos şi ele s-au păstrat şi în deceniul urmator.
O primă orientare strategică a institutului a fost aceea legată de tematică, trecând de la microtehnologii la micro-nano-biotehnologii şi mergând pe linia convergenţei tehnologiilor, deja anunţată pentru Programul Cadru 7 (2007-2013) al UE. Această orientare se reflecta deja în activitatea laboratoarelor din institut, dar şi în activitatea reţelelor ştiinţifice coordonate de IMT (proiecte MATNANTECH şi CEEX). Am menţionat faptul că orientarea tematică corelată cu cea de pe plan european a fost decisivă în asigurarea unor avantaje ale IMT în participarea la programele europene, dar şi la programul de cercetare de excelenţă (CEEX). Aici anticipăm faptul că orientarea tematicii (unui subdomeniu din prioritatea TIC) din PNCDI II (2007-2013) va fi corelată cu priorităţile PC 7, program cadru al UE care se desfăşura în paralel.
O a doua acţiune strategică menţionată în articol era cea legată de consolidarea bazei materiale, pe linia micro-şi nanofabricaţiei, în facilităţi tip “cameră albă” (cameră curată), în strânsă legătură cu orientarea tematică.
În fine, o a treia orientare era legată de valorificarea cercetării, prin crearea unor infrastructuri de transfer de tehnologie şi inovare (Centrul de transfer tehnologic şi inovare şi Parcul ştiinţific MINATECH-RO).
Alte detalii ale politicii IMT apar în Anexa 2.B (interviu luat de Alexandru Batali pentru Market Watch, decembrie 2006). Este vorba de accentul pus pe comunicare şi pe stimularea cercetătorilor, asigurarea vizibilităţii şi credibilităţii IMT pe plan naţional şi european.
Cei 15 ani de activitate ai IMT (de la infiinţarea sa în 1993) au prilejuit o analiză mai detaliată (alt articol în Market Watch, 25 septembrie 2008 – a se vedea Anexa 2.C). Mult mai multă informaţie despre “anul de varf 2008” apare însă în Anexa 3, care reproduce descrierea IMT aşa cum a apărut în “Cartea Albă a Cercetării” (o adevarată radiografie a institutului la momentul respectiv).
Era însă un moment dificil când criza economică începea să se facă deja simţită. O revenire, în special pe planul investiţiilor în infrastructura experimentală, a fost însă posibilă prin câştigarea unor contracte finanţate cu fonduri structurale. În noua organigramă a institutului (Anexa 2.D, Market Watch, 16 decembrie 2010), încă în vigoare la inceputul anului 2016, au apărut Laboratorul CD de micro- şi nanofluidică şi respectiv Centrul de cercetare CENASIC, compartimente infiinţate pe baza acestor finanţări.
Un nou “pretext” pentru o retrospectivă a apărut la aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea ... Centrului de Microtehnologie (CMT). În Anexa 2.E se reproduce articolul “Două decenii de microtehnologie în România”, Market Watch, 24 septembrie 2011 (dată la care deja nu mai eram Director general al IMT). A fost un prilej de a ilustra “istoria timpurie” a IMT, dar şi de a marca momente de referinţă, cum sunt (a se vedea Anexa 7):

• vizita din februarie 2004 a Comisarului European pentru cercetare Philippe Busquin, care a numit IMT “un pionier al integrării în ERA (European Research Area)”,
• publicarea raportului Comisiei Europene “Competitivitatea europeană prin inovare” (iunie 2011), din care rezultă că IMT era pe primul loc dintre institutele naţionale din Romania în ceea ce priveşte volumul participării la proiectele europene.

Preocupările subsemnatului pentru elaborarea strategiei au continuat şi după ce nu am mai condus institutul. Semnificativ este în acest sens articolul “O nouă provocare pentru IMT: Programul de Cercetare şi Inovare “Orizont 2020” al UE”,  Market Watch, 20 februarie 2012 (Anexa 2.F). Sunt analizate “oportunităţile”, dar şi “ameninţările” la adresa evoluţiei IMT. A fost anticipat în mod corect impactul “Orizont 2020” asupra politicii de cercetare şi inovare la nivel naţional (specializarea inteligentă, accentul pe cooperarea cu industria).
Anexa 2 G este dedicată unei alte aniversări: 20 de ani de la infiinţarea IMT (iulie 1993). Articolul “IMT Bucureşti a sărbătorit 20 de ani de pionierat şi performanţe în tehnologia microsistemelor” (Market Watch, nr. 157 din iulie-august 2013) a fost prilejuit de un simpozion organizat de actuala conducere a institutului (Dr. Raluca Müller, Director general) şi a continut şi prezentarea de către cercetători de marcă din institut a unor rezultate de excepţie. A fost evident faptul că succesele institutului s-au datorat unei munci de echipă. Şi fostul director general a avut o prezentare, din care autorii au citat “Naşterea şi dezvoltarea IMT au fost posibile prin: “inventarea” unui institut nou, orientat din start spre o tematică nouă pe plan mondial etc”. Sperăm că nu a trecut complet neobservată şi o altă remarcă a subsemnatului, potrivit careia în prezent (în noul context) “institutul ar trebui reinventat”.

4.3 Resursele umane şi performanţa ştiinţifică. Această parte a capitolului dedicat IMT doreşte să sublinieze faptul că succesul ştiinţific al IMT se datorează într-o bună măsură unor specialişti cu experienţă proveniţi din ICCE şi Microelectronica S.A. Este adevarat, pe parcurs acestora li s-au alăturat şi alţi cercetători talentaţi, unii dintre ei cu studii doctorale în străinătate.
Anexa 4 este dedicată Centrului European de Excelenţă finanţat de către Comisia Europeană în intervalul 2008-2011. Acest centru grupează două laboratoare cu tradiţie care provin din ICCE, cel de “dispozitive de microunde” condus de către Dr. fiz. Al. Müller şi cel de “fotonică” (anterior -optoelectronică) condus de către Dr. ing. Dana Cristea. Cele două laboratoare au propus proiectul MIMOMEMS (acronimul pentru Micro-Electro-Mechanical Systems for Advanced Communication Systems and Sensors). Istoria apariţiei acestui centru de excelenţă (primul din România după aderarea la UE) este expusă în articolul d-lui Alexandru Batali “Centru de Excelenta Europeană în cadrul unui institut de micro-şi nanotehnologii (IMT Bucureşti)”, Market Watch, 23 iulie 2008 (Anexa 4.A).
Am menţionat deja faptul că laboratorul Dr. Al. Müller a condus cu 10 ani mai devreme un proiect care a marcat premiere est-europene în cercetarea ştiinţifică. Acronimul acestui proiect (MEMSWAVE) este purtat în prezent de către workshopul european de microunde (RF-MEMS=Radio Frequency Micro-Electro-Mechanical Systems), desfaşurat iniţial în România. Acest eveniment anual, după un periplu prin diverse tări europene, revine în 2016 în ţara de origine.
Anexa 4.B se referă la implicarea aceluiaşi colectiv în Laboratorul European Asociat (LEA) dedicat micro-nanosistemelor inteligente (titlul articolului din Market Watch, 28 noiembrie 2009). Denumirea exactă a acestui LEA este “Smart MEMS/NEMS for Advanced Communication and Systems” şi la el mai participă în afară de IMT, LAAS-CNRS, Toulouse (Franţa) şi FORTH, Heraklion (Grecia). În această ordine de idei remarcăm şi faptul că acelaşi laborator de “dispozitive de microunde” a fost implicat şi în laboratorul organizat în IMT (2003-2004) de firma Samsung, dar şi în numeroase proiecte din PC7 si ENIAC JU (Anexa 7).
În fine Anexa 4.C reproduce articolul “Cercetători cu experienţă internaţională, preluaţi de centrul de excelenţă din IMT” (Market Watch, Nr. 124, din aprilie 2010). Sunt semnificative microinterviurile în care cei trei cercetători (care activează şi astăzi în institut) explică ce i-a atras în IMT.
Un alt compartiment reprezentativ pentru cercetarea din IMT este “Centrul de nanotehnologii”, entitate a IMT care funcţionează sub egida Academiei Române (Anexa 5). Acesta cuprinde în prezent următoarele laboratoare:

• laboratorul de nanobiotehnologie (Dr.fiz. Mihaela Kusko) ;
• laboratorul de structurare şi caracterizare la scara “nano” (Dr.fiz. Adrian Dinescu);
• laboratorul de nanotehnologie moleculară (Dr. ing. Radu Popa).

Informaţii detaliate, la zi, se găsesc la adresa www.imt.ro/CNT şi în rapoartele ştiinţifice anuale ale IMT (în limba engleză) de pe site-ul www.imt.ro. Cercetătorii din CNT-IMT gestionează numeroase “laboratoare experimentale” din zona “curată” a halei tehnologice, fiind implicaţi şi în activitatea noii facilităţi experimentale CENASIC (Anexa 10). Colectivul multidisciplinar al centrului este implicat în cercetarea legată de materiale şi dispozitive, vizând domeniul bio-medical, dar şi electronica şi fotonica. Originea “centrului” o găsim în prima organigramă a institutului naţional (1996), unde apare “Laboratorul de nanotehnologie” condus de dr. chim. Irina Klepş. Se pare că este prima entitate de acest fel din România. Acest laborator a funcţionat din 2002 sub egida Academiei Române, având denumirea de “Centru de Nanotehnologii”. Este vorba de o supervizare strict ştiinţifică (nu şi administrativă), care a asigurat un plus de vizibilitate, participarea la programul de schimburi interacademice, posibilitatea de a organiza evenimente (de exemplu seminarul Naţional de Nanoştiintă şi Nanotehnologie) sub auspiciile Academiei Române.
Începând din ianuarie 2009 Centrul de nanotehnologii cuprinde trei laboratoare, după cum se arată mai sus, laboratorul de Nanotehnologie schimbându-şi numele în laboratorul de Nanobiotehnologie. Dupa pensionarea Dr. Irina Kleps, coordonarea CNT-IMT a fost preluată de acad. Dan Dascălu. Anexa 5.A descrie vizita acad. Ionel Haiduc, Preşedintele Academiei Române, în Centrul de Nanotehnologie (articol în Market Watch, 24 martie 2009).
Centrul de nanotehnologii a fost şi principala temă a festivităţii care a avut loc cu ocazia Zilei Porţilor Deschise, din 16 decembrie 2009. Evenimentul a fost onorat de vizita Prof. Dr. Adrian Curaj, la vremea respectivă Preşedintele ANCS (Anexa 5.B, articol reprodus din Market Watch, 12 ianuarie 2010).
Anexa 6 prezintă exemple de realizări în cadrul IMT ale unor specialişti proveniţi din Microelectronica S.A. Este vorba de:

• senzori de temperatură şi de pH pentru detecţia unor substanţe toxice, Dr.ing. Carmen Moldovan (Anexa 6.A, Market Watch, 22 septembrie 2007);
• nanomateriale pentru construcţii inteligente, Dr.ing. Ileana Cernica (Anexa 6.B, Market Watch, 19 octombrie 2007);
• procedee de fabricaţie ale celulelor solare, Dr.fiz. Elena Manea (Anexa 6.C, Market Watch, 25 octombrie 2008).

De menţionat faptul că cele trei colege s-au remarcat şi prîntr-o activitate intensă de brevetare, unele din invenţiile respective obţinând distincţii la expoziţiile, saloanele de profil organizate în ţară şi în străinătate. Dr. ing. Carmen Moldovan conduce Laboratorul de Microsisteme pentru aplicaţii biomedicale şi de mediu. Dr. ing. Ileana Cernica este şefa laboratorului de Tehnologie ambientală. Ambele laboratoare fac parte din Centrul de cercetare pentru integrarea tehnologiilor (CINTECH).

4.4 Cooperarea europeană desfăşurată în IMT este ilustrată de Anexa 7 (în limba engleză). Aici este reprodus un document pregătit de conducerea institutului pentru evaluarea instituţională din 2012, sintetizând participarea la proiectele europene din cei 10 ani anteriori. Sunt listate proiectele din PC6 (2003-2006) la care IMT a fost coordonator sau partener, precum şi proiectele din PC7 (începând cu 2007) şi din programele europene desfăşurate în paralel.
În PC6 IMT a coordonat trei proiecte suport care au implicat reţele de organizaţii din România (ROMNET-ERA), din estul Europei (MINAEAST-NET) şi din întreaga Europă (MINOS-EURONET). Ultimele două au fost focalizate pe micro-nanotehnologii (respectiv micro-nanosisteme). Aceste proiecte au facilitat integrarea în ERA (European Research Area) a organizaţiilor de cercetare din România şi au contribuit la vizibilitatea IMT.
IMT a mai fost implicat şi în alte 12 proiecte din PC6, o treime dintre acestea fiind reţele de excelenţă (şi acestea au facilitat contactele IMT în aria sa de interes). A fost un prilej de a constata importanţa excepţională pe care a avut-o orientarea din start a domeniului de activitate al institutului către tematici de interes în UE. Menţionam adesea că IMT a fost (1993) primul institut din estul Europei profilat pe microtehnologii (tehnologii de microsistem). Este însă şi mai interesant că această tematică, finanţată din planul naţional în România în 1993 a apărut ca direcţie distinctă de cercetare în programele europene abia în 1994.
Fapt este că succesul IMT în PC6 este cu atât mai remarcabil cu cât a fost înregistrat într-o perioada în care institutul dispunea de o infrastructură experimentală învechită. Calitatea cercetătorilor a fost mai importantă. Îmbunătăţirea bazei materiale a cercetării se reflectă abia în participarea la PC7. Deşi numărul total al proiectelor (11) este mai mic decât în PC6, numărul proiectelor efective de cercetare a crescut şi printre ele sunt două proiecte de mare anvergură (large-scale integrating, collaborative projects). La cele de mai sus se adaugă un număr egal de proiecte desfăşurate programe europene finantate în paralel, dintre care trebuie menţionate patru proiecte în programul de mare anvergură JTU ENIAC (Joint Undertaking in Nanoelectronics, parteneriat public privat).
Anexa 7 conţine şi alte informaţii utile (responsabilii de proiect din partea IMT, aprecierea circumstanţelor care au favorizat implicarea institutului). Sunt marcate şi două momente de excepţie. Primul este vizita în institut a Comisarului European pentru Cercetare, Philippe Busquin (6 februarie 2004) şi mesajul de “admiraţie” pe care acesta l-a înscris în Cartea de Onoare. Aceasta impresie bună pe care a făcut-o IMT a fost confirmată ani mai tarziu de un document oficial:  Raportul asupra competitivităţii UE,  publicat de Comisia Europeana la 10 iunie 2011. Din anexa dedicată României se vede faptul ca IMT are cea mai bună performanţă în atragerea de fonduri din PC7 dintre toate institutele naţionale din România. Fapt este că participarea la PC6 şi PC7 (unele proiecte sunt în derulare şi în acest moment) constitutie una din cele mai remarcabile reuşite ale institutului. Implicarea în cooperarea europeană a cercetătorilor din diverse generaţii le-a adus un plus de experienţă şi încredere în propriile forţe. Stimulentele materiale şi-au jucat şi ele rolul. Imaginea institutului pe plan intern şi extern a avut şi ea de câştigat. IMT şi-a adus o anumită contribuţie la plasarea României pe harta ştiinţifică a Europei (o ţară care a devenit “frecventabilă”, după cum se vede din rândurile de mai jos).
Anexa 8 reflectă mai mult sau mai puţin indirect performanţa institutului în cercetare prin relatarea unor vizite în IMT, în principal din partea unor cercetători europeni, dar nu numai. O vizită memorabilă a fost cea a Dr. Mihail Roco de la National Science Foundation, SUA (Anexa 8.A). În Anexa 8.B sunt descrise două întâlniri de proiect ale consorţiilor europene, întâlniri care au avut loc în februarie şi respectiv martie 2012 (Market Watch, Nr. 143, martie-aprilie 2012).
Foarte interesant (Anexa 8.C) este articolul din Market Watch, 26 octombrie 2012, care relatează interacţiunea cu diaspora în cadrul unui Workshop organizat de institut (chairman Dr. Mircea Dragoman, IMT) cu ocazia unei Conferinţe care a avut loc la Bucureşti în septembrie 2012. Au fost înregistrate opiniile unor cercetători români care lucrează în Norvegia, Suedia, Irlanda privind cercetarea din România în general şi IMT în special. Am remarcat intervenţii de substanţă privind numeroasele probleme cu care se confruntă cercetarea din România, dar şi o opinie “explozivă” privind mentalitatea cu care sunt primiţi unii cercetători performanţi care se întorc în România.

4.5 Infrastructura de cercetare. Crearea şi organizarea noii infrastructuri de cercetare a institutului reprezintă o altă realizarea majoră a institutului. O confesiune: modelul de organizare a fost cel vazut în 2004 în Statele Unite, la Cornell University, Ithaca, N.Y. Este vorba de nucleul primei reţele de nanotehnologie organizate în S.U.A., ca urmare a Iniţiativei Naţionale de Nanotehnologie (2000), menţionate ulterior în acest capitol. Am reţinut caracterul “deschis” al acestei infrastructuri, cu accesul cercetătorilor din alte centre, accesul firmelor, activitătile educative şi cele de diseminare, inclusiv accesul ocazional al elevilor!  Acest model a fost utilizat ulterior şi în Europa, iar IMT a inaugurat un astfel de centru în 2009 (a se vedea mai jos).
Anexa 9 (Servicii ştiinţifice şi tehnologice oferite de IMT-MINAFAB) este dedicată infrastructurii experimentale din institut şi reproduce nu mai puţin de nouă articole publicate de Market Watch în interval de aproape un deceniu (aprilie 2006 – noiembrie 2015).
Primul articol (Market Watch, 28 aprilie 2006, Anexa 9.A) semnalează apariţia în IMT a unor prime echipamente performante şi a unei camere albe (investiţii din proiecte finanţate din programul de cercetare de excelenţă CEEX şi din cel dedicat infrastructurilor de transfer de tehnologie şi inovare INFRATECH). De remarcat două particularităţi: a) utilizarea conceptului de “servicii ştiinţifice şi tehnologice” şi b) utilizarea de echipamente în comun în cadrul unei reţele de organizaţii de cercetare. După cum se arată în articolul citat, în cadrul reţelei NANOSCALE-CONV se putea interacţiona la distanţă cu echipamentul de nanolitografie cu fascicul de electroni instalat în IMT. Instalarea acestui echipament s-a făcut cu succes şi el a fost prezentat partenerilor. Este foarte semnificativ faptul că cei interesaţi au preferat să îşi achiziţioneze o dotare similară, decât să folosească acest echipament care funcţiona în IMT. Experienţa IMT legată de derularea a zeci de contracte de parteneriat este acela ca fiecare organizaţie preferă să îşi desfaşoare experienţele pe propria infrastructură, chiar dacă se face schimb de rezultate prin rapoartele de cercetare. Este vorba de un detaliu: se ignoră importanţa “know-how”-ului de care dispune fiecare cercetător care lucrează pe un echipament avansat, mai precis câte ai de învăţat în momentul în care ai acces la experienţa colegului. Este adevărat că instalaţiile moderne sunt computerizate, dar dincolo de software-ul de operare mai exista “ceva”.........
Anexa 9.B reproduce o formă prescurtată a unui articol din Market Watch, 24 iunie 2006 care prezintă succint un “forum” organizat cu participarea Comisiei Europene şi suportul proiectului european MINOS-EURONET. Evenimentul “Înalta tehnologie pentru inovare şi dezvoltare regională” (CCIR, 18-19 mai 2006) a prilejuit vizitarea facilităţilor IMT de către mai bine de 20 de specialişti străini. Institutul şi-a manifestat încă odată voinţa de a asigura servicii ştiinţifice şi tehnologice, de data aceasta focalizându-se asupra firmelor, în primul rând a celor din parcul MINATECH-RO (a se vedea şi Anexa 12). Oferta era încă modestă.

Campania de investiţii în infrastructura experimentală a institutului a continuat însă în forţă prin amenajarea de noi spaţii şi achiziţia de noi echipamente (peste 6 milioane de euro în 2006-2008).
La sfârşitul anului 2008 vorbeam deja de “o facilitate experimentală de nivel european în micro-şi nanotehnologii” (Market Watch, 28 noiembrie 2008, Anexa 9.C). Dincolo de detaliile tehnice ale noii facilităţi (sute de m2 de cameră albă, noi echipamente în funcţiune) se contura clar concepţia unui centru experimental “deschis”, placa turnantă a activităţilor complexe desfăşurate de institut. Facilitatea trebuia să fie deschisă (cităm):

• cercetătorilor din alte domenii, pentru a susţine o investigaţie multidisciplinară cu aplicaţii diverse;
• studenţilor de la master şi doctorat – pentru a asigura formarea resurselor umane;
• industriei (şi în primul rând IMM-urilor inovative) pentru a facilita valorificarea cercetării.

Concepţia viitorului centru IMT-MINAFAB (IMT centre for MIcro-and NAnoFABrication) era deja clară şi prezentată pe site-ul www.imt.ro/MINAFAB. Inaugurarea oficială s-a făcut în 2009.
Articolul din Market Watch reprodus în Anexa 9.D (“Cercetări în domeniul tehnologiilor de vârf, au o bază materială de excepţie”, 26 februarie 2009) marchează noi achiziţii, care completează infrastructura experimentală a IMT cu echipamente sau aparatură unice în ţară şi chiar într-o întreagă zonă geografică. Spre exemplu, investiţia făcută cu ajutorul proiectului de centru de excelenţă MIMOMEMS (finanţare europeană în PC7) a permis măsurători până la 110 GHz şi caracterizarea unor componente din domeniul undelor milimetrice concepute în IMT şi realizate în cadrul unor proiecte europene. Anterior, astfel de măsurători nu puteau fi făcute decât la “terţi” (centre foarte bine dotate), pentru ca acum partenerii europeni să aibă acces la astfel de facilităţi în IMT Bucureşti. În finalul articolului se prezintă o variantă “la zi” a strategiei IMT de a deveni un centru de importanţă regională în domeniul micro-nanotehnologiilor.
Centrul IMT-MINAFAB, menţionat mai sus, a fost lansat pe plan naţional în aprilie 2009, iar evenimentul a fost marcat de publicarea în Market Watch a unui interviu intitulat “Cel mai performant centru de nanotehnologie din Europa de sud-est şi-a deschis porţile” (1 mai 2009) şi reprodus în Anexa 9.E. În contextul unei crize economice ale cărei efecte asupra finanţării cercetării din fonduri publice erau tot mai evidente, articolul pledează pentru servicii acordate direct firmelor care vor să dezvolte noi produse.
La data de 8 mai 2009 a avut loc la Reprezentanţa României de pe lângă Uniunea Europeană (de la Bruxelles) lansarea “internaţională” a centrului IMT-MINAFAB (articolul “IMT-MINAFAB face primii paşi în Europa”, Market Watch, 2 iunie 2009, Anexa 9.F). Evenimentul organizat cu concursul Oficiului Român pentru Ştiinţă şi Tehnologie (ROST), reprezentantă a ANCS la Bruxelles, a avut o structură mai complexă. Au mai avut prezentări, în afară de IMT, Institutul de Chimie Macromoleculară “Petru Poni” al Academiei Române (Iaşi) şi firma Infineon Technologies România (Bucureşti). Tematica comunicării IMT, intitulată “IMT-MINAFAB: un Centru de micro-şi nanotehnologie deschis către industrie”, a fost reluată şi de către IMEC (Leuven, Belgia), cel mai mare centru independent de cercetări în micro şi nanoelectronică din Europa. Au participat şi au avut intervenţii reprezentanţi de marcă ai Comisiei Europene. Au asistat specialişti din diverse ţări, mobilizaţi de reprezentantele naţionale la Bruxelles. Lista vorbitorilor a inclus şi pe: Mr. Louis Bellemin, honorary director of the European Commissoin; Prof. Alain Pompidou, President of the French Academy of Technologies, former President of the European Patent Office; Dr. Renzo Tomellini, Head of Unit “Value-added materials”, European Commision, DG RTD, Directorate G “Industrial technologies”, Dr. Francisco Ibanez, Deputy Head of Unit “Micro-and nanosystems ICT Programme”, European Commission, DG INFSO, Directorate G “Components and Systems”.

În articolul “Cum utilizează IMT baza materială a cercetării” (Market Watch, 25 iulie 2009, Anexa 9.G) am expus din nou importanţa organizării infrastructurii de cercetare a unui institut (în unele cazuri şi a unei universităţi) sub forma unui “centru deschis”, urmând cele mai bune exemple existente în Europa şi în SUA. Exemplificarea a fost făcută “pe viu”, în laboratoarele experimentale ale IMT, cu ocazia vizitei unei oficialităţi a Comisiei Europene (a se vedea finalul articolului). În imaginea de la vizită apare şi Dr. Sorin Melinte (cu funcţia de baza în Belgia) care a avut un rol esenţial în elaborarea proiectului CENASIC (ultima şi cea mai importantă investiţie în IMT (a se vedea Anexa 10).
Un prim impact al fondurilor structurale asupra infrastructurii de cercetare este descris în articolul Dr. Fiz. Andrei Avram intitulat “Fabrica microfluidică pentru autoasamblarea asistată a nanosistemelor“ (Market Watch, aprilie 2011), articol reprodus în Anexa 9.H. Se arată că proiectul respectiv a dus la înfiinţarea în IMT a unui nou laborator de cercetare, dedicat “micro-şi nanofluidicii”. Se descriu principalele achiziţii făcute în cadrul acestui proiect, care oferă servicii integrate în platforma IMT-MINAFAB şi se menţionează tehnologiile specifice care au fost deja dezvoltate. Este vorba de tehnologii de prelucrare a sticlei şi respectiv polimerilor, mai precis de microprelucrarea unor materiale care nu mai au nimic comun cu tehnologia siliciului.
Ultima relatare (Anexa 9.I) din acest set dedicat serviciilor prezintă o sinteză a modului de organizare al infrastructurii din IMT (D. Dascălu ş.a. “Infrastructura de cercetare din IMT – o platformă de interacţiune şi parteneriat”), Market Watch, 25 noiembrie 2015. Dincolo de modul de operare al facilităţii IMT-MINAFAB, articolul ilustrează cercetarea interdisciplinară din institut în contextul unor proiecte internaţionale. Într-adevăr, organizarea IMT-MINAFAB cu concentrarea principalelor dotări obţinute de laboratoarele CD în spaţii comune, care asigură condiţii optime de funcţionare, a facilitat mai întâi cooperarea între cercetători de formaţie diferită, proveniţi din laboratoare diferite. Centrul MINAFAB, a oferit astfel mai întâi “servicii” cercetătorilor din interior. O particularitate a centrului este şi aceea că majoritatea echipamentelor sunt gestionate de către cercetători cu experienţă, care pot oferi mai mult decât simpla execuţie unor procese tehnologice sau măsurători standard. Serviciile către beneficiari din afara institutului au o pondere relativ redusă, fără a constitui o frână în desfăşurarea cercetărilor din institut. Pentru beneficiarii din industrie este important faptul că IMT-MINAFAB a implementat proceduri de calitate (acreditare ISO 9001, cu o firmă din Germania). La infrastructura existentă s-a adăugat la sfârşitul anului 2015 cea a noului centru de cercetare CENASIC (Anexa 10) iar obiectivul strategic este acela de a oferi o platformă experimentală pentru integrarea unor tehnologii generice esenţiale (TGE), după cum se arată în Anexa 18.
Menţionam faptul că IMT-MINAFAB a fost listat în baza de date MERIL (Mapping of the European Research Infrastructure), inaugurată în 2013, a se vedea http://portal.meril.eu/converis-esf/publicweb/research-unfrastructure/3417.

4.6 “Centrul de cercetare pentru nanotehnologii dedicate sistemelor integrate şi nanomaterialelor avansate pe bază de carbon” (CENASIC) a devenit operaţional (clădire cu “cameră albă”, echipamente tehnologice, alte laboratoare) în noiembrie 2015 şi a fost prezentat public la “Ziua Porţilor Deschise” organizată de IMT la data de 14 decembrie 2015. Construcţia noului centru a fost finanţată prin fonduri structurale (contract semnat la data de 28 septembrie 2010). Durata iniţială a contractului a fost de 3 ani dar acesta a fost finalizat după mai bine de 5 ani. Rolul CENASIC în cadrul IMT a fost explicat într-un interviu pe care l-am acordat revistei Market Watch în 2010 (Anexa 10.A). La acea dată, importanţa “nanomaterialelor bazate pe carbon”, fusese deja confirmată prin acordarea Premiului Nobel pentru Fizică în 2010 pentru “lucrări revoluţionare asupra grafenei”. Grafena, strat monoatomic de atomi de carbon, era una din “ţintele” proiectului CENASIC. La acea data IMT utilizase deja grafena pentru realizarea unor circuite de înaltă frecvenţă, după cum se arată în Anexa 10.B (Dr. M. Dragoman “Circuite de înaltă frecvenţă realizate pe un singur strat atomic”, Market Watch, 25 iulie 2010).
Pe măsură ce proiectul CENASIC se apropia de finalizare, IMT şi-a intensificat activitatea de diseminare (Anexa 10.C şi Anexa10.D). În fine Anexa 10.E, reproduce o scurtă descriere a comunicării pe care am făcut-o (în calitate de responsabil cu strategia CENASIC) la evenimentul organizat cu ocazia încheierii contractului CENASIC (14 decembrie 2015). Este important faptul că noua bază materială va fi inclusă în sistemul IMT-MINAFAB, fiind deschisă intregului personal ştiinţific din IMT şi încadrându-se ulterior în oferta de servicii către exterior.

4.7 Infrastructuri de transfer tehnologic şi inovare. IMT a înfiinţat în 2003 Centrul de Transfer Tehnologic (CTT-Baneasa), entitate autonomă, care a fost acreditată în 2006. Anexa 11 conţine o descriere sugestivă a activităţilor. Concomitent, au fost editate numeroase fişe de prezentare a unor produse, tehnologii etc., difuzate cu ocazia diverselor expoziţii, saloane ale cercetării etc. CTT-Băneasa a jucat un rol esenţial în organizarea a diverse manifestări, de exemplu în cooperare cu Camerele de Comert si Industrie CCIB/CCIR. A diseminat informaţie prin diverse buletine electronice şi pe pagina de web. La un moment dat, centrul gestiona comunicarea într-o reţea de circa 60 de parteneri: firme şi colective de cercetare interesate de cooperarea în micro-nanotehnologie.
Parcul Ştiinţific şi Tehnologic de Micro-şi Nanotehnologie MINATECH-RO (Anexa 12) a primit autorizaţia de funcţionare în 2004. Înfiinţarea sa a fost susţinută printr-un proiect din programul INFRATECH, gestionat de către Ministrul Educaţiei si Cercetării. Consorţiul care a avut iniţiativa formării parcului a fost format iniţial din IMT, Universitatea “Politehnica” din Bucureşti şi ROMES S.A. Retragerea din consorţiu a firmei ROMES S.A. a limitat considerabil spaţiile care puteau fi puse la dispoziţie firmelor. S-au amenajat însă spaţii în IMT şi s-au achiziţionat echipamente (cu o cofinanţare substanţială din partea institutului).
La momentul inaugurării (27 iunie 2006), MINATECH-RO era primul parc ştiinţific “non-software” din România. Firmele din parc au avut şi au în continuare o colaborare strânsă cu IMT în diverse proiecte de cercetare. Ele au acces preferenţial la servicii ştiinţifice şi tehnologice oferite de IMT şi chiar posibilitatea de a-şi instala unele echipamente proprii în zona tehnologică (este cazul firmei Honeywell România).

4.8 Efortul de a realiza parteneriate la nivel naţional. O prima iniţiativă este aceea legată de aderarea României în ENIAC JU (European Nanoelectronics Initiative Advisory Council Joint Undertaking), după cum se arată în Anexa 13.A (articol redactat de Alexandru Batali, redactor Market Watch). ENIAC (transformată în prezent în ECSEL) organiza la momentul respectiv competiţii cu finanţare privată (implicare puternică a firmelor) şi publica (fonduri ale Comisiei Europene şi programe naţionale CD). INCD-Microtehnologie (cu o participare record la patru proiecte ENIAC) a organizat la data de 20 aprilie 2010, la Camera de Comerţ şi Industrie a orşului Bucureşti un eveniment cu totul special: Summit-ul NanoElRei (NanoElectronics in Romania: Research-education-industry), cu colaborarea Infineon Technologies România (Dr. Michael Neuhaeuser, director general). La eveniment au participat Dr. Andreas Wild, Directorul executiv al ENIAC şi Prof. dr. ing. Adrian Curaj, preşedintele ANCS. Participarea “la varf” a permis explorarea posibilităţilor de dezvoltare a domeniului în România.
O alta iniţiativă (Anexa 13.B) este aceea de a crea un cluster pentru electronica destinată domeniului auto. Această posibilitate a fost evocată la 10 octombrie 2010, în cadrul unui workshop intitulat “New trends in automotive electronics and Semiconductors”, organizat de Infineon Technologies România ca eveniment satelit al CAS (International Conference of Semiconductors), organizat anual la Sinaia de IMT. Au participat din nou Dr. Michael Neuhaeuser şi Dr. Andreas Wild. Din păcate, ideea unui cluster legat de nanoelectronică cu aplicaţii auto nu s-a materializat. Infineon Technologies (Germania) era leader mondial în electronica auto şi una din cele mai importante companii de nanoelectronică din Europa, dar ulterior interesul acesteia s-a orientat spre cooperarea în Asia. Un alt eveniment NanoElRei, organizat în 2011 a scos în evidenţă dificultăţile pe care această companie, dar şi Honeywell România le au în colaborarea pe plan local.
În fine, IMT a căutat să atragă atenţia asupra potenţialului pe care îl are pentru cooperarea cu industria fiind deosebit de activ în Măgurele High Tech Cluster MHTC, organizaţie formată în legătură cu cea mai mare investiţie făcută vreodată în cercetarea din România: “Extreme Light Infrastructure” (ELI). Anexa 13.C descrie o întâlnire (16 decembrie 2014) orientată spre utilizarea facilităţilor de micro-nanofabricaţie din IMT şi de platforma Măgurele, cu participarea Acad. Nicolae Zamfir, Director general al IFIN-HH şi coordonator al proiectului ELI (articol în Market Watch, ianuarie-februarie 2015).
Proiectul de studii postdoctorale. Pe linie “academică” o contribuţie la dezvoltarea în ţară a domeniului a fost derularea proiectului cu finanţare din fonduri structurale a studiilor post-doctorale în micro-şi nanotehnologii. Acest proiect a fost gestionat de IMT, în colaborare cu Institutul Naţional pentru Materie Condensată din Timişoara. Cea mai mare parte a finanţării a fost asigurată de către Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU). Mentorii (îndrumătorii) activităţii de cercetare au fost profesori universitari din Bucureşti şi Timişoara.
În cadrul proiectului menţionat (Anexa 14.A) au fost selectaţi 35 de bursieri, care proveneau din IMT (circa jumătate), din alte institute de cercetare şi din universităţi. Formaţia de bază a studenţilor postdoc (cu doctoratul obţinut în ultimii 10 ani, în ţară sau în străinătate) a fost cel mai adesea fizică (19 persoane), dar alţii proveneau din chimie (8), din inginerie (7) şi chiar din matematică (1). Interesantă a fost repartizarea bursierilor pe subdomenii de lucru: micro-nano-sisteme pentru aplicaţii biomedicale (10 bursieri); senzori, microtraductori inteligenţi pentru aplicaţii în energie, mediu şi agricultură (5); micro-nanosisteme opto-electro-mecanice (4); microsisteme electromecanice de radio-frecvenţă (4); depuneri straturi subţiri pentru micro-nanosisteme (12).
La finalizare (Anexa 14.B) s-a constatat că, beneficiind de sprijinul acestui proiect, bursierii postdoc au publicat 141 de lucrări ştiinţifice (dintre care 76 în publicaţii cotate ISI) şi au prezentat 149 de comunicări la conferinţe ştiinţifice internaţionale. 7 dintre bursieri au efectuat stagii de perfecţionare la universităţi/institute de cercetare din străinătate. Numărul acestor stagii ar fi fost mult mai mare dacă nu ar fi existat dificultăţi în finanţare la nivelul întregului program POSDRU, care au determinat şi plata cu întârziere a unor burse, în pofida eforturilor financiare făcute de IMT. Conferinţa de încheiere a proiectului a prilejuit şi luări de poziţie a unor mentori (coordonatori) la adresa mediului formativ din România, menţionând printre altele impactul redus al cercetării în aplicaţii. Pe ansamblu, rolul proiectului a fost deosebit de pozitiv, inclusiv prin seminariile ştiinţifice bianuale care au contribuit la formarea unor conexiuni multidisciplinare. De menţionat şi colaborarea foarte bună cu INCD-Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiilor şi respectiv Institutul de Chimie Fizică “I.G. Murgulescu” al Academiei Române care au susţinut (alături de IMT) activitatea experimentală a bursierilor.
Acest proiect de studii postoctorale a confirmat că în ţară există o masă critică de resurse umane în domeniul micro-nanotehnologii şi a ilustrat importanţa colaborării cu universităţile în formarea multidisciplinară a specialiştilor şi perfecţionarea acestora.
Eveniment ştiinţific de prestigiu. Anexa 15 ilustrează conferinţa CAS în momentul celei de a 35-a ediţii (2012). Sub denumirea de Conferinţa Anuală de Semiconductori (CAS), această manifestare ştiinţifică a fost înfiinţată (1978) de către ICCE, care a organizat în 1997 a 20-a ediţie (festivă) şi a trecut apoi ştafeta IMT-ului.
Din 1991 Conferinţa a căpătat un statut internaţional, iar din 1995 a devenit (şi a rămas până în prezent) eveniment IEEE.
Ce a adus nou IMT în organizarea Conferinţei a fost diversificarea tematicii (orientarea spre micro-şi nanotehnologii, fără a neglija dispozitivele semiconductoare şi circuitele integrate). Ediţia din 2012 a cuprins circa 100 de lucrări. Dintre lucrările curente (93 la număr), 35 au avut primii autori din străinătate. În paralel s-au desfăşurat două evenimente satelit, workshop-uri organizate de consorţiile a două proiecte europene de cercetare (legate de microsenzori şi microsisteme). Practica acestor evenimente satelit, menite să atragă la CAS cât mai mulţi participanţi străini, a fost introdusă şi încurajată de IMT pe parcursul ultimelor două decenii. Momente speciale la această a 35-a ediţie au fost:

• anunţarea organizării în Bucureşti a celei de a 43-a ediţii a ESSDERC (European Solid State Device Research Conference), eveniment IEEE care a ajuns cu această ocazie pentru prima oară în estul Europei (şi la organizarea căruia IMT va aduce o contribuţie majoră).
• concertul festiv susţinut la Palatul Cantacuzino din Bucureşti de către cvartetul CREDO; unul dintre membrii cvartetului fiind dr.ing. Petru Dan, specialist remarcabil în domeniul dispozitivelor semiconductoare şi vechi participant la CAS.

4.9 Contribuţia IMT la definirea domeniului “nanoştiinţă şi nanotehnologie” în România este ilustrată pe larg în Anexa 16. Impulsul pentru dezvoltarea domeniului pe plan naţional a venit încă din 1999, prin intermediul preşedintelui ANSTI, chiar de la Mihail C. Roco, savant de origine română a cărui contribuţie la elaborarea “Iniţiativei Naţionale de nanotehnologie” (lansată la 30 ianuarie 2000 de către preşedintele Clinton) este pe deplin recunoscută. Astfel se explică “sincronismul” României cu SUA: la data de 4 februarie 2000 organizam la Academia Română o primă dezbatere asupra micro- şi nanotehnologiilor. Primii 10 ani de existenţă (mai bine zis de “conştientizare” a domeniului) sunt trecuţi în revistă în Anexa 16.A şi în Anexa 17 (declaraţie de presă la un eveniment organizat 10 ani mai târziu). Iniţiativele au aparţinut INCD-Microtehnologie, INCD-FLPR, INCD-FM şi altor instituţii interesante de domeniu. Programul naţional de “Materiale noi, micro-şi nanotehnologii” (MATNANTECH) coordonat de către Universitatea “Politehnica” din Bucureşti şi derulat în perioada 2001-2006 a atras numeroşi participanţi, pregătind terenul pentru cele peste 300 de proiecte de cercetare finanţate din CEEX (program naţional de cercetare de excelenţă, 2005-2008) şi din primele competiţii (2007-2008) ale celui de al doilea plan naţional CDI. Au fost listate proiectele de cercetare, nu şi cele de infrastructură şi de inovare.
De fapt, la începutul anului 2010 se pregătea terenul (v. Conferinţa de presă organizată cu participarea preşedintelui ANCS în februarie, Anexa 16.A) pentru o nouă etapă în dezvoltarea domeniului. În 2010 ANCS a selectat pentru finanţare propunerea “Nanotehnologiile în România: studiu prospectiv” (acronimul NANOPROSPECT). Coordonatorul consorţiului a fost INCD-Microtehnologie, consorţiul cuprinzând şi alte institute naţionale, un institut al Academiei Române şi 4 universităţi (în total 11 parteneri). Anexa 16.B prezintă principalele obiective ale studiului: a) evaluarea potenţialului la scară naţională; b) identificarea direcţiilor de cercetare cele mai promiţătoare; c) elaborarea unor recomandări pentru o strategie pe termen mediu.
Rezultatele studiului NANOPROSPECT au fost trecute în revistă într-un alt articol apărut în Market Watch şi reprodus în Anexa 16.C. Se arată că România a investit substanţial (dar haotic) în domeniul nanotehnologiilor, cu sute de contracte semnate în perioada 2005-2008 (la care s-au adăugat ulterior proiectele de infrastructură finanţate prin programul de fonduri structurale). Datele strânse pe parcursul studiului (2010-2011) sunt şi acum accesibile la adresa www.imt.ro/NANOPROSPECT (rapoarte şi baze de date interactive, accesibile public). S-au propus ca domenii prioritare:

• nanoelectronică şi fotonică;
• bio-nanosisteme
• energie;
• nanomateriale;
• evaluarea şi gestionarea riscurilor.

De remarcat faptul că la evaluarea şi stabilirea planului de măsuri au fost antrenaţi şi circa 20 de specialişti români din diaspora. Un rol esenţial în structurarea concluziilor finale l-a avut Dr. Mihail C. Roco, deja menţionat mai sus.
A avut NANOPROSPECT un rol în ghidarea politicii ulterioare în domeniul CDI? Un răspuns parţial este dat de articolul “15 ani de nanotehnologie în România. Între adeziunea la iniţiativa SUA şi provocările actualelor programe europene şi naţionale”, apărut în Market Watch (Nr. 173, martie-aprilie 2015) şi reprodus în Anexa 16.C. Acesta se adaugă sintezei prezentate în Anexa 17.

Ce se va întâmpla mai departe? Nanotehnologiile sunt menţionate în Strategia Naţionala CDI (2014-2020), şi lucrul acesta este important pentru specializarea inteligentă finanţată din fondurile structurale (orientată spre inovare). Noul Plan Naţional CDI (in cadrul căruia nu s-a organizat până în ianuarie 2016 nici o competiţie), va finanţa în principal proiecte destinate industriei. Nu este deloc sigur că nanotehnologia va fi finanţată ca un domeniu distinct, de sine stătător.
IMT rămâne “avocatul” domeniului de nanotehnologie în sens larg (v. NANOPROSPECT) aşa cum se regăseşte în prezent în cadrul Tehnologiilor Generice Esenţiale (TGE). Problematica acestor tehnologii este abordată în următoarea secţiune.

4.10 Focalizarea strategică pe Tehnologiile Generice Esenţiale (TGE) este un alt aspect al politicii UE de care IMT este foarte interesat şi pe care încearcă să îl promoveze şi la nivel naţional (a se vedea Anexa 18).
Conform unui studiu strategic al UE demarat în 2010 de un High Level Group înfiinţat special în acest scop, există un set de şase Tehnologii Generice Esenţiale (TGE, în original Key-Enabling Technologies, KET) de importanţă crucială pentru competitivitatea industrială. Interesul IMT este legat de primele patru dintre ele: micro-nanoelectronica, fotonica, nanotehnologia, materialele avansate. În acest context, am organizat la Academia Română o masă rotundă (27 martie 2012, Bliblioteca Academiei) dedicată acestor tehnologii la care au participat reprezentanţi ai Ministerului Industriei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, ai Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), ai unor organizaţii de cercetare şi firme. Detalii despre această manifestare apar în Anexa 18.A (articolul “Europa mizează pe tehnologiile Generice Esenţiale” Market Watch, 17 aprilie 2012). S-a insistat în mod deosebit asupra valorificării cercetării prin inovare.
Ulterior UE a confirmat interesul pentru acest subiect, inaugurând (februarie 2013) un al doilea HLG pentru implementarea unei strategii TGE în Europa. În iulie 2013 s-a publicat un raport al HLG care a făcut 10 recomandări esenţiale pentru asigurarea competitivităţii industriale a Europei prin intermediul TGE. A urmat un raport complet pentru Consiliul Europei din martie 2014 şi chiar un “manifest” pe acest subiect (“TGE: piatra unghiulară a renaşterii industriei europene”) adresat Parlamentului European (iulie 2014). La acea dată era deja în vigoare planul CDI al UE intitulat “Orizont 2020”, dar s-a considerat că subiectul necesită un complex de măsuri şi trebuie ridicat la nivelul politic cel mai înalt.
În paralel (2013) s-au desfăşurat în România activităţi de lobby în contextul elaborării Strategiei Naţionale CDI şi a Planului Naţional CDI (2014-2020), dar prima versiune a acestor documente (sfârşitul anului 2013) nu conţinea referinţe la TGE. În acest context, sub egida Seminarului Naţional de Nanoştiintă şi Nanotehnologie (Academia Română) am organizat la Academia Română (15 mai 2014) simpozionul “De la excelenţă la competitivitate: tehnologiile generice esenţiale (TGE)” Desfăşurarea acestui eveniment (la care atât Academia Română cât şi ANCS au fost reprezentate la vârf) şi concluziile la care s-a ajuns au fost relatate pe larg în articolul “Front comun pentru consolidarea Tehnologiilor Generice Esenţiale (TGE) în documentele oficiale” reprodus în Anexa 18.B (Market Watch, 10 iunie 2014). Titlul relativ optimist al articolului reflecta faptul că o versiune nouă a SNCDI apărută înainte de eveniment menţionează eco-nanotehnologiile şi materialele avansate în contextul TGE. Apelul Preşedintelui Academiei Române acad. Ionel-Valentin Vlad la includerea micro-nanoelectronicii (v. articolul citat) a rămas în final fără efect. Remarcăm, în schimb, abordarea prof. dr. ing. Tudor Prisecaru care pare să indice că este adeptul interpretarii termenului de “nanotehnologii” în sensul larg (cu trimitere la electronică, fotonică, materiale), abordare care corespunde cu cea din studiul prospectiv NANOPROSPECT (Anexa 16.C). În legătură cu acelaşi articol din Anexa 18.B, de remarcat este şi faptul că evenimentul din 15 mai 2014 a reuşit să atragă un număr de institute de prestigiu care au arătat în ce măsură cercetarea lor are/poate avea impact în zona TGE, cât şi un număr de personalităţi (inclusiv din zona “beneficiarilor”) care au participat la discuţiile în panel.
În continuarea preocupărilor pentru promovarea TGE pe linia politicii UE, dar şi cu referire la folosirea fondurilor structurale pentru cercetare-dezvoltare-inovare, un nou articol Market Watch (Anexa 18.C) pledează pentru rolul TGE ca suport tehnologic pentru IMM-urile inovative. Într-adevăr, TGE şi mai ales combinaţiile acestora au un mare potenţial pentru inovare. Articolul ilustrează această idee cu realizări obţinute de către IMT, care în cursul anului 2015 a intrat în baza de date europeană dedicată platformelor tehnologice multi-KET (multi-KET), platforme care sunt extrem de numeroase în vestul Europei (detalii la adresa http://ec.europa.eu/growth/tools-databases/ketsobservatory/kets-ti-inventory/map).
Programul “Orizont 2020” finanţează reţele avansate de infrastructuri de cercetare care oferă servicii IMM-urilor. IMT a participat la propunerea EUMINAfab2 (condusă de Karlsruhe Institute of Technology) dedicată “nanofabricaţiei avansate”, din care a avut foarte multe de învăţat, dar – din păcate – proiectul respectiv nu a fost finanţat. A rămas în schimb posibilitatea finanţării la nivel naţional prin PNCDI şi respectiv PoC-CDI (fonduri structurale).
Într-adevăr, de la finalul anului 2015, IMT este în aşteptarea finanţării propunerii (notată 98/100 puncte) intitulată “Parteneriat în exploatarea tehnologiilor generice esenţiale (TGE), utilizând o platformă de interacţiune cu întreprinderile competitive” (acronimul TGE-PLAT). Propunerea ar urma să fie finanţată din PoC-CDI, majoritatea fondurilor fiind destinate cooperării directe cu întreprinderile (servicii, activităţi CD, colaborarea în dezvoltarea de produse etc.). Domeniul de specializare inteligentă este TIC, spaţiu, securitate. Propunerea conţine 17 expresii de interes din partea firmelor, toate situate în Regiunea de dezvoltare Bucureşti- Ilfov.
Proiectul de mai sus ilustrează o orientare esenţiala a strategiei IMT (Plan de Dezvoltare Instituţională, 2016-2020), afişată pe site-ul IMT în ianuarie 2016. Un “semnal” a fost transmis şi în presă, prin articolul “IMT 2020: o viziune high-tech” (Market Watch, decembrie 2015-ianuarie 2016), reprodus în Anexa 18.D.
În fine, actuala politică a IMT este ilustrată cel mai bine de un amplu articol (cover story) publicat de Market Watch (februarie-martie 2016) sub titlul “IMT lansează ofensiva high-tech via CENASIC” şi reprodus în Anexa18.E.

ÎN LOC DE CONCLUZII

Acest capitol ilustrează eforturile celui care a fondat şi condus CMT, IMT şi respectiv INCD-Microtehnologie pe durata a aproape doua decenii. Mandatul de Director general a expirat (iunie 2011), într-un moment de „varf” al vizibilităţii institutului. Materialul pe care l-am redactat nu poate fi însă considerat o istorie completă a IMT, neilustrând decât în mică măsură valoarea oamenilor care au contribuit la succesul institutului şi conţinutul ştiinţific al activităţii lor. Pe de altă parte, am continuat relatarea pe anumite direcţii şi după momentul 2011, cu activităţi în care am fost implicat şi care prezintă un anumit interes pentru institut sau pentru domeniu. În mare măsură aceste activităţi au fost relatate prin articole publicate în Market Watch, la sugestia editorului Alexandru Batali, cu care am avut o colaborare fructuoasă timp de mai bine de un de deceniu.
Care este „lecţia” pe care am învăţat-o din experinţa riscantă şi plină de neprevăzut a crearii şi conducerii IMT, „lectie” care ar putea fi utilă şi altora? Nimic senzaţional, iată:

• Alege-ţi o ţintă bine definită, dar suficient de ambiţioasă;
• Dacă vrei să obţii rezultate pe termen lung, bazează-te pe o echipă care cuprinde oameni de valoare;
• Resursele de dezvoltare sunt întotdeauna în exterior; nu este vorba numai de finanţare şi de parteneri, ci şi de idei: experienţa altora poate da contur „proiectului” tău;
• Perseverenţa este condiţia obligatorie pentru succes, care se cladeşte adesea pe „eşecuri”; lipsa eşecurilor înseamnă ca ţi-ai ales o ţinta banală, la indemana tuturor.
• Instituţiile îşi au viaţa lor limitată, ca şi oamenii: ca să nu cadă în derizoriu, ele trebuie din când în când reinventate.

1.4 Recunoaşteri şi mulţumiri.

Mulţumesc actualului Director general al institutului, Dr. Raluca Müller, pentru aprobarea de a publica anumite documente, pentru înţelegere şi sprijin. Am avut privilegiul de a lucra în IMT şi după ce nu am mai fost Director (din iunie 2011). Cu referire la această perioadă, în prezentul text m-am limitat la activităţile în care am fost direct implicat (contracte, alte responsabilităţi) precum şi la activităţi de “politica ştiinţei” (organizare de manifestări, articole scrise în nume propriu).
Sunt îndatorat numeroşilor colegi şi colaboratori din alte instituţii care au contribuit la buna funcţionare a institutului, în special celor care au funcţionat sub coordonarea mea ca directori ştiinţifici (Cornel Cobianu, Octavian Buiu, Dragoş Popa, Nicolae Varachiu, Marius Bâzu, Dana Cristea, Mircea Dragoman, Raluca Müller) sau directori tehnici (Liviu Condriuc, Florin Crăciunoiu, Carmen Moldovan, Nicolae Marin). Pentru partea de infrastuctură de transfer tehnologic şi de cercetare, am colaborat cu directorii Ileana Cernica şi Radu Popa. O apreciere desebită pentru directorul economic, d-na Domnica Geambazi.