Întreprinderea Microelectronica a fost dotată cu echipamente şi tehnologie CMOS (Complementary Metal Oxide Semiconductor) de fabricaţie a circuitelor integrate la nivelul anului 1983 (producţia efectivă a început în anul 1984). A avut un regim special, cu personal selectat şi cu acces limitat. Motiv pentru care colaborările pe care aceasta fabrică le-a avut pe platforma Băneasa au fost practic inexistente. Activităţile principale erau legate de fabricarea cip-urilor de circuite integrate, încapsulare, testare. Exista şi un compartiment de proiectare asistată de calculator. Din câte cunoaştem, unele circuite integrate erau fabricate pe baza unor proiecte primite din afară. De asemenea, erau încapsulate unele cip-uri de circuite integrate obţinute din exterior (de exemplu microprocesorul Z80 fabricat în Germania de est). Această colaborare în producţie avea loc în cadrul CAER. Produsele (circuitele integrate digitale) erau destinate pieţii interne, dar şi exportului în CAER. Maximul de producţie a fost atins în anul 1990. Odată cu desfiinţarea CAER, în 1991 întreprinderea a ajuns într-o situaţie critică. Faptul că persoanele cheie din conducere au părăsit rapid întreprinderea a arătat clar că nu se întrevedea o şansă de supravieţuire.
Ca întreprindere de stat, Microelectronica era în continuare supervizată pe linie guvernamentală. În acest context s-a conceput un “plan de salvare” care prevedea înfiinţarea unei organizaţii de cercetare (CMT, ulterior IMT) care să preia o parte din fabrică, împreună cu personalul aferent. Era vorba de linia de fabricaţie CMOS, dar şi de compartimentul CAD (Computed-Aided Design). Linia de fabricaţie însemna camera albă (camera curată) cu facilităţile suport aferente, a căror funcţionare era extrem de costisitoare. După infiinţarea CMT (Centrul de Microtehnologie) s-a semnat un protocol de predare-primire, care nu a fost însă niciodată pus în aplicare. În momentul în care a fost clar că CMT a primit de la Guvern fondurile necesare, la sfârsitul anului 1991, Microelectronica S.A. a impus ca rolul CMT să se limiteze la pilotarea unor “activităţi” de cercetare susţinute cu fondurile publice. Situaţia fabricii s-a agravat însă într-atât, încât din aprilie 1993 CMT a preluat, pe bază de contract, coordonarea liniei de fabricaţie şi a compartimentului de proiectare: personalul respectiv a fost detaşat la CMT, care plătea salariile şi cheltuielile de funcţionare.
Fabricaţia de cip-uri (structuri de circuite integrate) pe linia CMOS a continuat, dar la numai 10-15% din capacitatea de producţie. S-au realizat în plus unele structuri pentru produsele Băneasa S.A. exportate în SUA. S-a încercat dezvoltarea de tranzistoare de putere în tehnologie CMOS, dar oferta de investiţii în partea de încapsulare din partea unei firme olandeze nu s-a putut materializa în condiţiile în care CMT (devenit din iulie 1993-IMT) nu era proprietarul facilităţii respective. O altă tentativă de completare a profilului de activitate prin proiectarea de procesoare industriale pe baza microprocesorului SPARC utilizat în staţiile de lucru SUN (SUA) a eşuat şi ea, deoarece partea română nu a acceptat să achiziţioneze licenţa necesară (oricum fabricaţia nu ar fi avut loc pe linia CMOS de la Microelectronica). Realitatea este că grupul de proiectare din Microelectronica nu părea să aibă forţa necesară pentru o astfel de activitate. Proiectanţii de circuite integrate de la Microelectronica S.A., ca şi cei proveniţi din ICCE după fuziunea cu IMT au migrat spre firme private, subsidiare ale unor companii străine.
În toată perioada în care IMT a avut acces la tehnologia CMOS din Microelectronica S.A. s-au făcut eforturi de adaptare a acestei tehnologii la realizarea de microsenzori pentru microsisteme (o experienţă de microprelucrare a siliciului exista şi în ICCE). În martie 1997 contractul între IMT (devenit între timp institut naţional, odată cu fuziunea cu ICCE) şi Microelectronica S.A. a fost reziliat. Inginerii care fuseseră detaşaţi la IMT au preferat să rămână în institut, dar personalul de execuţie a revenit la fabrică, care în scurt timp a fost privatizată. O încercare de reluare a colaborării a fost făcută în 1999, în cadrul unor contracte din programul RELANSIN, dar în linii mari IMT nu a mai avut acces la tehnologia CMOS şi a trebuit să îşi reorienteze tematica de cercetare în consecinţă. |
