Rolul principal în finanţare l-a avut Colegiul Consultativ pentru Cercetare-Dezvoltare, având drept preşedinte pe acad. Nicolae Cajal şi vice preşedinte Dr. Ing. Doru Dumitru Palade (director al Institutului de Mecanică Fină). Sub conducerea d-lui Dr. Palade, în februarie 1992, Colegiul a examinat un raport despre perspectivele domeniului de „microtehnologii” prezentat de prof. D. Dascălu (şi el membru al Colegiului). Finanţarea sistematică s-a făcut printr-un program de cercetare la nivel naţional, demarat în 1993, în care a apărut şi subdomeniul “microtehnologii”. Domnul Doru Dumitru Palade, devenit Ministrul Cercetării la sfârşitul anului 1992 a continuat să sprijine domeniul şi prin transformarea (prin HG, iulie 1993) a CMT în Institutul de Microtehnologie (IMT), în coordonarea Ministerului Cercetării. De notat faptul că încă din aprilie 1993, o parte din personalul S.C. Microelectronica (tehnologi şi proiectanţi) fusese detaşat la CMT, care finanţa şi controla efectiv linia de producţie şi atelierul de proiectare (nu a avut însă loc şi transferul de patrimoniu). În paralel cu producţia (care acoperea numai o mică parte din capacitatea liniei CMOS) se desfaşurau şi activităţi de cercetare.
Odată cu apariţia domeniului de „microtehnologii”, a apărut şi Comisia 4.9 prezidată de prof. Dascălu (în calitate de membru al Colegiului), care finanţa prin competiţie proiecte legate de noul domeniu. Această comisie solicita propuneri de proiecte care erau evaluate, în condiţii de confidenţialitate, de către specialişti care dădeau punctaje. De aici rezultă un clasament în funcţie de punctajul obţinut în urma evaluării. O parte substanţială din fondurile comisiei mergea la alte unităţi decât IMT, inclusiv ICCE, dar pentru primirea acestor fonduri trebuiau scrise propuneri de proiecte orientate spre domeniu („microtehnologii” şi nu „componente electronice”). Evaluarea din comisia 4.9 era coordonată de către directorul ştiinţific al IMT, dr. Ing. N.Varachiu, fără ca prof. Dascălu să intervină în vreun fel. Se poate obiecta că alegerea referenţilor şi evaluarea făcută de aceştia nu erau total nepartinitoare, dar procedura era totuşi verificabilă (dacă ar fi existat reclamaţii, ele ar fi trebuit făcute atunci).
Procedura de selecţie a propunerilor pe bază de competiţie nu era singura existentă. Existau comisii care repartizau banii pe instituţii, cerând apoi o listă de teme (asemănator cu finanţarea „nucleu” care se practică din 2003 pentru institutele naţionale).
Menţionăm faptul că finanţarea distinctă pentru „microtehnologii” a continuat în „Orizont 2000” (prelungit până în 2002), iar micro- şi nanotehnologiile au continuat să fie finanţate în primul şi al doilea Plan Naţional CDI (până în 2013). Probabil că « paralelismul » cu tematica existentă în programele europene, dar şi rezultatele obţinute de actorii locali au jucat un rol în acest sens. Mihai Drăgănescu şi Doru Dumitru Palade nu mai aveau un cuvânt hotărâtor de spus. |
